Nu, nu la mine ma refer. Eu nu am invatat nimic din nunta mea. Sau mai bine zis, nu am invatat mai nimic imediat dupa ce s-au tras cortinele acelei zile. Am invatat foarte mult prin comparatie cu nuntile la care iau parte in ziua de azi ca “fauritor de amintiri”. Aceasta este o expresie, patentata deja, de catre doi oameni dragi care mi-au ramas adanc intipariti in memorie si in suflet – Alexandra si Alex. Este primul meu cuplu despre care “am povestit in imagini” anul acesta. Cat de norocos am putut fi! Nu mi-as fi putut imagina niciodata un inceput de an mai bun decat acesta. Impreuna am reusit sa schimbam ceva mentalitati in domeniu. Si nu doresc sa ma bat cu pumnii in piept. Meritul meu nu este mare. Doar mi-am adus aportul in promovarea povestii postcardului gasit pe masa mea, la petrecerea Alexandrei si a lui Alex. Cat de frumos sa gandesti despre cineva (obisnuit sa fie considerat “parte din staff”) ca sa alaturi cele doua cuvinte… “fauritorii de amintiri”!?

Alexandra & Alex - Nunta - Low Rez - 0506

Nu vreau sa plictisesc. A fost doar introducerea a ceea ce urmeaza sa astern pe foaia de mai jos. Este un articol scris chiar de Alexandra pe viitorul ei blog, despre modul cum ar trebui sa ne bucuram de propria nunta. Am fost placut impresionat sa aflu ca Alexandra imi cere o parere despre acest articol. Si, da, chiar am fost impresionat. De ce? Pentru ca pare gandit de catre un om cu mare experienta in “ale scrisului”. Sunt lucruri pe care le rostesc de nenumarate ori tuturor viitoarelor soate. Sunt lucruri pe care de cele mai multe ori le spun pentru a-mi relaxa subiectii atunci cand observ intensitatea stresului generat de propria lor nunta. Dar niciodata nu as fi putut sa spun lucrurilor pe nume, atat de frumos si elegant, asa cum Alexandra tocmai a facut-o.

Nu sunt singurul fotograf de nunta din Romania care este dezamagit de mersul lucrurilor in domeniu. Si nu este un vaiet legat de cuantumul banesc, ci de modul cum oamenii isi privesc si isi petrec unul din evenimentele care se doreste a fi “cea mai frumoasa zi din viata mea” pentru o mireasa. Aud foarte des rostitindu-se:

– Doamne, abia astept sa treaca. Suntem rupti de oboseala si de stres. Abia astept sa revin la viata pe care o aveam inainte.

In ziua nuntii vad oameni care tin foarte mult la obiceiurile de nunta. Tin sa le faca. Cu orice pret. Dar nimeni nu le simte cu adevarat. De atatea ori am fost intrebat cum se rupe turta miresei si cand. Si unde. Am fost intrebat cand are loc “dezgatitul miresei”. Mi s-a spus ca trebuie neaparat sa mearga si nasii la sedinta foto pentru ca este prima data cand “nasesc” in viata si vor sa aiba o amintire deosebita de la eveniment. Mi s-a cerut insistent sa facem fotografii la mese cu toti invitatii pentru ca asa se face si asa este respectuos fata de invitati. Intrebarile mele sunt:
– De ce facem toate astea daca noi nu le simtim?

– Nunta este povestea voastra sau a invitatilor vostri? E povestea voastra de neuitat sau a lor?

Oamnei buni! Nunta ar trebui sa fie o poveste scrisa de voi, pentru voi. Nunta ne-o facem singuri un calvar. De ce? Pentru ca tinem cont de parerile celorlalti. Pentru frica de ce s-ar auzi in targ. Pentru ca parintii stau cu gura pe noi. Pentru ca invitatii sunt mult mai importanti decat noi si evenimentul nostru? Toate acestea sunt lucruri care fac ca nunta sa fie urata atat pentru voi – mirii, cat si noi – cei care incercam sa va spunem povestea mai departe. Nunta ar trebui sa fie in monument de buna dispozitie, emotii, viata. Ar trebui sa savuram fiecare moment petrecut in acea zi.

Anul acesta am avut norocul sa intalnesc cativa oameni minunati la nuntile la care am luat parte. Poate cei mai multi de cand m-am apucat de aceasta meserie care ar putea sa fie mult mai frumoasa. Si nu vreau sa dau nume pentru ca ceilalti sa nu se simta aiurea. Am avut chiar norocul sa merg la o nunta in afara. De aici vine si oful meu cel mare. Am vazut cum isi trateaza oamenii propriul eveniment… Este o bucurie sa-si revada prietenii, rudele, colegii. Fac o sarbatoare din acest eveniment. Si, mai presus de orice, gandesc totul pentru a reda esenta si amprenta personalitatii lor. Nu au existat obiceiuri organizate de ei, doar au primit in dar un cadou surpriza – une danse provençale. Ceremonia religioasa a fost inlocuita de o ceremonie laica – discours d’amis. Nu a existat niciun Ballroom luxos, asa cum noi suntem obisnuiti. Nunta a avut loc “la tara”, in mijlocul unei podgorii. Diferenta de rezultat? Numarul fotografiilor care au alcatuit slideshow-ul oferit a fost dublu – 200. Nr. fotografiilor din postare a fost dublu – peste 80. De ce? Puteti judeca si voi. In orice caz, nu pentru ca a fost ceva nemaivazut pe la noi, ci pentru ca s-au intamplat numai lucruri frumoase. Am cunoscut oameni extrem de calzi si de prietenosi. Am intalnit familii unite. Am intalnit oameni bucurosi sa se revada si sa arate acest lucru. Intr-un cuvant, am intalnit OAMENI! Stiu doar ca despartirea de acele locuri, dupa aproape patru zile petrecute in mijlocul familiilor lor, a fost foarte grea pentru mine. Probabil pentru ca stiam si ce regasesc acasa, inapoi la nuntile noastre…

Asa cum spuneam… Nu vreau sa par patetic. Nu vreau sa par un nemultumit si un “nerasplatit” al meseriei pe care o practic. Vreau doar sa trag un semnal de alarma. Altfel ar trebui sa se desfasoare lucrurile in ziua nuntii noastre. Ar trebui sa ne transmitem dragostea celor din jur, bucuria de a ne fi gasit jumatatea, de a ne revedea prietenii. Ar trebui sa ne bucuram de efortul financiar depus, dar si de cel fizic daca nu ne-am permis sa angajam un wdding-planner. Ar trebui sa nu tinem cont decat de lucrurile care ne fac noua placere. Ar trebui sa facem doar ce am visat despre acel moment din viata noastra. Totul trece atat de repede si ramanem cu regretul ca nu am stiut sa savuram totul… La fel trece si viata. Si regretele chiar nu mai conteaza…

Ar fi multe de spus. Ma opresc aici si va invit sa aveti rabdare pentru a mai citi si randurile Alexandrei.

Sa aveti o zi minunata si reflectii (deci nu reflexii) puternice! 🙂

CE AM INVATAT DIN NUNTA MEA

invitatie de nunta
Invitația de nuntă
Imaginează-ți cum vrei să fie
 
M-a cerut de soție pe 21 august, într-o dimineață fierbinte, cocoțați în turnul unui castel din Palma de Mallorca. Nu s-a așezat în genunchi, ci a stat în picioare, aproape, lângă mine; nu m-a privit în ochi, ci mi-a șoptit la ureche; nu a scos inelul din prima, ci după ce am spus da; și nu, nu am început să plâng, ci am râs. Pentru că așa am simțit că vrem să trăim acel moment, fără a bifa scenarii din filme sau convenții de lemn.  
 
L-aș fi iubit la fel de mult și dacă mă cerea într-o dimineață, în pijama și dacă nu mă cerea deloc. Pentru că nunta nu e un scop în sine, ci un mijloc. Nu e o bifă, e o alegere personală și conștientă. 
 
De aceea o nuntă este despre cei doi – este sărbătoarea unui tot format din două suflete pereche, este declarația lor de iubire, unul față de celălalt și față de cei dragi. 
 
Mai departe, ne-am imaginat cum vrem să fie. Ne-am vizualizat pe noi, în ziua aceea – de ce oameni vrem să fim înconjurați, cum vrem să arătăm și ce vrem să facem, ce ar aduce valoare evenimentului nostru, pe ce muzică ne-ar plăcea să dansăm și, mai ales, ce ne-ar stânjeni și ne-ar displăcea la nunta noastră. Forța imaginației a funcționat ca un reper în cele zece luni în care ne-am pregătit nunta și nu ne-am abătut nicio clipă de la valorile noastre. 
 
De fiecare dată când am fost puși în fața unor decizii, am închis ochii și ne-am imaginat, pentru o clipă, dacă acel lucru ne-ar face cu adevărat fericiți.
 
Bucură-te de preludiul nunții
 
Conversație în pat, pe întuneric, înainte de culcare, despre flori și tort. Tachinări dulci despre aranjarea la mese sau felurile de brânză de la aperitiv. Conspecte somnoroase și argumentări pline de haz despre locații și rochiile domnișoarelor de onoare. Drăgălășenia lui când adoarme lângă tine în timp ce-i vorbești despre sandale, voaluri și machiaj. Orele de stat în brațe uitându-ne la portofolii de fotografi și videografi. 
 
Toate au fost un preludiu dulce de care m-am bucurat în fiecare clipă. A făcut parte din povestea nunții noastre și ne-a adus mai aproape unul de celălalt.
 
Organizarea nunții durează mai mult decât nunta în sine, așa că de ce nu am transforma-o într-o experiență plăcută, lăsând deoparte neliniștile, stresul și agitația? E ca și când ați scrie împreună un roman de dragoste și depinde de voi să imortalizați în el acele sentimente de care sunteți mândri. 
Înconjoară-te de oameni frumoși
 
Pe parcursul lunilor de pregătiri, am interacționat cu zeci de oameni: manageri de locații, firme de amenajări, designeri de papetărie, profesioniști din zona foto-video, make-up artiști, band-uri și mulți alții. Din multitudinea de oferte, unde prețul e oarecum uniform la un anumit nivel al serviciilor, cum să faci alegerile corecte? Criteriul pe care ni l-am ales noi e simplu: calitatea umană.  
 
Indiferent de forța recomandărilor, am eliminat din start furnizorii aroganți, nepoliticoși, care nu ne-au inspirat încredere sau cu care am simțit că nu putem comunica relaxat. I-am ales, în schimb, pe cei cu care am simțit că avem viziuni comune, care ne înțeleg pe noi ca oameni și care astfel vor înțelege și cum pot contribui la succesul evenimentului nostru. 

Pregătirea nunții este un prilej extraordinar să cunoști oameni noi și să îți faci prieteni. Alege acei oameni pe care îi vrei cu adevărat alături și nu exilați la o masă în colț unde să nu-i vadă nimeni, ci pretutindeni, printre invitați și aproape de tine. Vei avea surpriza plăcută că veți rămâne prieteni și că te vei putea baza pe relația cu ei și cu alte ocazii.
 
Acordă atenție doar detaliilor care contează
 
Calitatea cartonului de la invitațiile de nuntă. Textura feței de masă și a șervetelor. Băuturi în ambalaj de sticlă și nu de plastic. Culori calde și verdeață. Terasă unde să poți ieși la aer. Un spațiu care respiră. Lemn în loc de plastic. Vin ales cu grijă. Tort cu gust ca de răsfăț. Sunt toate detalii care au contat pentru noi. Nu m-am gândit nicio clipă că sunt unele lucruri pe care nu le observă nimeni, ci m-am concentrat pe lucrurile semnificative pentru mine, oricât de mici ar fi ele.  
 
Detaliile sunt cele care fac diferența între un eveniment autentic și unul superficial. Totul e să găsești acele detalii importante, funcționale, care aduc valoare. Întreabă-te încă o dată dacă îți dorești cu adevărat mărgelele de pe masă sau satinul pe scaune.
 
Nunta e un eveniment senzorial, așa că încearcă să îți oferi experiențe plăcute pentru toate cele cinci simțuri. 
 
Legământul nostru (Photo by Marian Cristea)
Timpul e limitat și ține de tine să îl faci memorabil
 
Cel mai dureros lucru pe care l-am învățat la nunta mea este că trece foarte repede. Nu vei reuși, cel mai probabil, să petreci suficient timp făcând tot ceea ce ți-ai propus: să vorbești cu invitații, să dansezi, să mănânci, să bei, să respiri, să te bucuri pur și simplu de frumusețea acelor clipe. 
 
De aceea, încearcă să transformi fiecare activitate într-una memorabilă, alege să faci doar lucrurile care te fac fericit cu adevărat, făurește-ți amintiri frumoase pentru toată viața.
 
La nunta noastră nu s-a furat mireasa, nu s-a scos jarteaua cu dinții, nu s-a despodobit mireasa, nu s-a cântat marșul, nici “Pușca și cureaua lată”, am dansat cha-cha în loc de vals, n-am eliberat porumbei și nici n-am avut artificii. N-am avut satin pe scaune, nici flori în piept. N-am avut muffins la candybar și nici marțipan pe tort. Am avut sandale albastre și zâmbet nesfârșit. 
 
L-am avut pe bărbatul pe care îl iubesc, în prima zi din restul vieții noastre împreună. Am avut toate lucrurile pe care ni le-am dorit cu adevărat și, mai presus de toate, dragoste.

Leave A

Comment

25/08/2014
Foarte mult adevar si pacat ca se intampla asa. Foarte bine scris. 
Anonymous
25/08/2014
Clar adevarat.....ma vad pe mine,  nici nu stiu cand a trecut seara nunti de la atata stres si oboseala si toate prostiile,  noroc cu poze si video sa ne mai aminteasca ca a avut loc o nunta...prea roboti stresati...
25/08/2014
Multumesc frumos, Bogdan! :)